MYLASA

'' Soarele, obosit după o lungă zi, îşi îndreptă paşii grăbiţi spre orizontul îndepărtat, lăsând în urma lui ultimele raze menite să încălzească Pământul. În jurul lui, liniştea devenea precum o melodie pentru urechile celor care ştiau să asculte. Cerul parcă ardea, vopsit într-un portocaliu îndrăzneţ care se contopea cu albastrul serii, iar norii îşi părăseau şi ei locul, plecând spre alte văi, lăsând acest spectacol să se desfăşoare în cele câteva momente înainte ca întunericul să pună stăpânire peste întreaga lume. Aceasta era Mylasa. Locul în care Apusul nu putea fi concurat în frumuseţea lui. ''