Hunted Souls

Uneori, viata poate fi comparata cu un joc al iluziilor, in care oamenii sunt prinsi in ceea ce vrea sa para un labirint intortocheat, in care esti blocat pentru o eternitate chinuitoare.
Dar... de unde poti fi sigur daca esti sau nu in joc? Asta e farmecul labirintului. Nu stii, si nu vei sti niciodata. Sunt reguli nescrise cu cerneala albastra pe pagini negre, intr-o carte la care nimeni nu are acces.
Ce inseamna eternitatea? Si defapt, exista macar?
Tot ce are un inceput are si un sfarsit. Dar daca nu are nici inceput nici sfarsit? Sau daca acestea sunt doar necunoscute?
Raven- o fata care nu stie nimic desrpe propria fiinta. Tot ce stie, e ca nu este normala. Dar care e definitita normalitatii pana la urma? Te consideri a fi "ciudat" doar pentru ca esti diferit sau ai ales sa traiesti dupa alte reguli? Doar pentru ca nu vrei sa fii ca toti sau vrei si nu esti, nu inseamna ca esti "un monstru". Esti doar special. Dar daca pana la urma, aflii ca intradevar, nu esti uman? Te mai poti considera macar pe tine insuti a fi "normal"? Sau ai facut-o vreodata?
Ea nu putea simti durerea. Ea era durerea. Nu se temea de moarte, caci era stapana ei. O dorea poate mai mult ca orice. Pana când...
Un azil de "nebuni". Noi "prieteni". Noi secrete despre propria persoana.
A stiut mereu ca nu era conceputa pentru a fi un simplu spectator al vietii, fie o papusa ce putea fi manuita dupa bunul plac al Divinitatii. Ea era facuta pentru partea intunecata a lumii. Ea era papusarul. Urma sa treaca prin viata sa eterna sau nu, gustând din plin adevaratele probleme ale vietii.
El? Intunericul il inghitea, aruncandu-l intr-un gol infinit, fara inceput sau sfarsit. Nu putea fi explicat sau controlat, dar este tot ce avea.
Ei doi, impreuna? O arma mortala, ce poate invinge chiar si propriile lor rani cicatrizate, propriile lor secrete, propriile baricade, propriile persoane, ce poate invinge chiar si eterniatea.