„-Haide, știu că poți, știu că undeva acolo ai și o parte artistică.
-E foarte ascunsă se pare. Râse ea.
-Haide, Naty, încearcă! Uite, spune ceva romantic despre... să mă gândesc... spune ceva despre ochii mei. O provocă Jay știind că se va amuza pe seama ei.
Natalia a rămas blocată. S-a uitat atent la ochii lui, pe care acesta și-i deschidea larg pentru ca ea să-i vadă mai bine, deși îi cunoștea mai bine decât orice. În ochii lui ea vedea totul. Era un albastru pe care nu-l putea identifica, nu semăna cu nimic, nu aveau o nuanță anume, erau speciali și magici. Erau cerul și oceanul contopite. Erau sursa ei continuă de energie, de viață, simțea cum atunci când îl privea în ochi pe lume erau doar ei doi, ca și cum totul dispărea în jurul ei iar ea rămânea captivă în privirea lui. Simțea toate astea, dar nu se pricepea prea bine la cuvinte.
-Ochii tăi sunt precum... precum... se fâstâci ea, încercând să fie romantică. Jay, ochii tăi sunt precum... doi magneți.
Jayden izbucni într-un râs isteric, chiar se ținea cu mâna de burtă la cât de tare râdea. Știa că Natalia nu se pricepea la vorbe mari, dar nu se aștepta să fie chiar atât de amuzantă. Iar fața ei? Era roșie ca o pătlăgică.
-Boule! Zise Naty și îl lovi puternic în braț, dar Jay nu s-a oprit din râs. Taci acum sau folosesc astea! Își arătă unghiile precum o pisică.
-Oh, stai, știu, fii atentă! Dacă ochii mei sunt magneți înseamnă că tu ești din metal, pentru că nu mi-i pot dezlipi de pe tine. Spuse Jayden mândru de revelația lui
De data aceasta a fost rândul Nataliei să râdă copios."
Vă invit să citiți povestea de dragoste dintre Natalia, o tânără studentă la medicină, frumoasă, deșteaptă, însă cu câteva „țigle lipsă" și Jayden un tânăr arătos, inteligent și destul de cerebral, dar care este foarte ușor influențat de către frumoasa hispanică.
Viața e ca un carusel... te învârte mereu în același cerc - al familiei, al prietenilor, al școlii. Cu timpul te obișnuiești cu această mișcare a lui, dar în viață e nevoie de schimbare, de lucruri noi. Într-un final te hotărăști să spui STOP, să-ți continui viața într-un alt carusel.
Pentru Hope, viața a fost un carusel simplu. Caruselul mergea după regulile tatălui ei și, tot acesta, l-a înconjurat cu un gard - un gard plin de minciuni. Dar Hope reușește să-și convingă tatăl să o elibereze, încă sperând că trecutul lui nu va ieși la iveală.
Acum, Hope e în caruselul dirijat de mama ei, care nu mai e atât de simplu și nici nu are vreun gard protector. Se va descurca Hope cu o viață mai complicată sau își va dori să se întoarcă în acel carusel simplu? Va face față tuturor provocărilor ce o așteaptă? Va accepta secretele și trecutul părinților ei?