E atit de trist

E atit de trist sa stii ca nu ai părinți
Dar in același timp ei sunt, departe cuminti,
Sa nu îți vorbească, sa nu te asculte.
Tu stai cuminte de sărbători
Sperând la un lucru nu la multe.
Aștepti, măcar un telefon de-ar da
Te vei simți altfel, nu doar tu si lumea ta.
E atit de dureros cind nu are cine sa te asculte
Atunci cind te simți rău si ai pe suflet multe
Te gindesti cu ce-ai greșit, ce-ai făcut, unde te poti ascunde
Dar totul este in zadar , ei nu te pot aude.
Singura dorința pe care o mai ai
Doresti sa-i ai aproape, sa știe ca existi,
Un sfat de ti-ar da, totul ar avea alt sens,
Te-ai simți si tu puțin mai special.
Dar bine ca au existat scumpii tai bunici,
Care te-au alinat atunci cind te-a durut,
Cind erai singura, abandonata, dar tu nu ai știut.
Lor le datorezi ceea ce ești acum
Iar de nu ar fi existat
Probabil nu erai o astfel de persoana, cu suflet cumpătat
O persoana puternica, plină de curaj, dar in același timp sensibilă.
Le multumesc din suflet celor ce mi-au fost alături,
M-au ajutat enorm atunci cind era nevoie dindu-mi toată iubirea, mult mai mult de atit, peste sferturi.