Pentru Renașterea Unei Națiuni Pierdute! (Dracula X Ștefan, yaoi FanFic)

Când corpul tău, distrus de aprigele lovituri ale umilinței și disprețului, mai are puțin și cedează, în mâna cărui înger cu aripile zmulse te vei încredința?

Ești doar un suflet stingher, o flacără a pasiunii pentru sânge și răzbunare fiind singura ta sursă de lumină. Nu ești conștient de durerea emanată de propria-ți cugetare, deoarece nu vrei să fi conștient. Te lași purtat de val în strâmtorile abisului întunecat din care te-ai născut și în care trăiești. Căința spre un vis îndepărtat, plin de lumină și pete albe de puritate, plin de scurte sunete de păsări măiestre, plin de mângâieri divine, te face să îți dorești cu ardoare eliberarea de care nu ai avut parte niciodată.

Nimeni nu a întins mâna spre tine, o fiară a necunoscutului cunoscut de tine și de celelalte ființe neprimite în raiul păcătoşilor cu atingeri divine. Așa este, nimeni nu a îndrăznit să aline intensitatea durerii ce-ți străbate corpul încă de când te-ai născut. Toată lumea crede că ești un gunoi, dar tu crezi că ești mai mult de atât... Dar părerea ta nu are nici un efect asupra măștilor de oțel.

Gemi de dispreț din pricina prostiei și a inegalității. Mârâi când ei se uită la tine cu privirile mândre și cu zâmbete superioare. Pândești orice creatură aflată la ananghie pentru a o înhăța și pentru a o servi drept sacrificiu pentru tine însuți. Nu îți este rușine. Tu nu știi ce este rușinea. Nimeni nu te poate numi fiară... ci monstru. Bei sânge din neamul tău folosind pocalul sfânt, și rânjeşti diabolic la ganduri obscene, poftele tăindu-ți respirația.

Nu poți fi salvat decât de speranță, asta e ceea ce crezi tu. Dar nu îți dorești să fi salvat. Oh, acea speranță! Este o picătură de puritate atinsă de mâinile tale murdare. O vezi, o dorești, o primești... Dar nu ești, și nu vei fi niciodată în stare să o prețuiești.