Amintiri Minunate

Amintiri Minunate

  • WpView
    Reads 6
  • WpVote
    Votes 1
  • WpPart
    Parts 1
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Sun, Mar 12, 2017
Era o zi frumoasa un vint usurat batea dintr o parte an alta.Parintii Emiliei plecau la Franta.Eu si Emilia naveam rabdare sa locuiasca la mine.Sa ne distram. ~pa mami ~pa dragii mei cimok cimok Emi sper sati andeplenesti visul ~da cu Sam ma voi simti extraordinar Iam petrecut pe nani mei pana la aeroport .Acolo am vazut un aveon destul de mare pare sa nu ancapa pe strada care locuiam,poate sa fie ciudat dar prima data am vazut un avion urias,meam luat la revedere si am plecat a..c.a.sa.Acasa ma asteapta ceva minunat.Parintii Emilii a lasat si copii cei mici cu noi,nus chear mici de vreo4 ani da asa consider eu.Neam distrat de minune astazi .Am plecat cu totii la culcare.Dupa un timp aud vocea Emiliei. ~dormi ~anha dar pe tine ce nu te prinde somnul ~nuu chear.... pentru prima data parintii mei au plecat ampreuna peste hotare ..nici nustiu cum o sa ma simt cand eii o sa ma vada putin scchimbata dupa 3ani nici..hmmmmm numi vine a crede ca dupa 3ani o sa vie acasa,antelegi ~da te anteleg asa ma simteam si eu cand parintii au plecat peste hotare si sau antors dupa1an dar la tine as 3nui ca la mine.. .dar alaturi de prietena ta te vei simti minunat nici nu vei observa cat de rapid vor trece annii La un moment nu se auzea nici vocea ei nici a mea.Dimineata,am plecat la scoala.Am facut cunostinta cu colegii noi,Maslina,Puiul de dracusor si Barbita.Primii sunt doi baieti cu numela Anatol si o fata pe nume Ala.Apoi la orele 13 am plecat la scoala ....la ore,neam distrat,am anvatat si cam asa a fost an fiece zi .Acasa ne asteptau copii sa ne jucam.Asa a trecut jumatate de an.Distrandune ,jucandune ampreuna.
All Rights Reserved
#19
olivia
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Între foc și durere
  • Unde se termină frica
  • Povești Erotice
  • Ardem în tăcere
  • Opposite poles - FINALIZATĂ
  • Cât poți da până nu mai rămâne nimic?
  • SHORT  FayeYoko
  • Resuscitând Wattpadul

Damon Raines Durerea nu mi-a fost niciodată străină. N-a dispărut, n-a slăbit - doar a învățat să tacă odată cu mine. Am purtat-o ca pe o a doua piele, ca pe o armură crăpată, dar imposibil de spart. Raven Morphy m-a distrus în momentul în care a decis că viața mea nu valorează nimic. M-a frânt, m-a făcut să mă îndoiesc de cine sunt, și m-a transformat într-o umbră a celei care eram odinioară. Dar din cenușă se nasc cei mai periculoși monștri. Nu vreau iertare. Nu mai caut alinare. Am promis că o voi face să simtă - nu doar durerea, ci frica, vina, iadul. Nu până la capăt. Doar suficient cât să o rup, așa cum m-a rupt și ea pe mine. Raven Morphy Nu mi-am propus să-l distrug. Dar am făcut-o. Am știut că atunci când am rostit cuvintele acelea, ceva în el s-a rupt. Ceva ce nu mai pot repara. Damon Raines nu era genul de bărbat care iartă. Era genul de bărbat care tace, dispare... și se întoarce ca să-ți sfâșie sufletul cu propria vină. Și totuși, chiar și acum, când îl privesc devenind un străin cu ochi de gheață și voce de moarte, o parte din mine încă îl caută. Încă îl iubește. Încă îl vrea. Dar iubirea nu-l mai îmblânzește. Iubirea îl înfurie. Și știu că, mai devreme sau mai târziu, Damon Raines va reveni pentru ceea ce i-am luat. Nu ca să recupereze. Ci ca să mă distrugă... așa cum doar el poate.

More details
WpActionLinkContent Guidelines