O poveste foarte Trista  :((

O poveste foarte Trista :((

  • WpView
    Reads 11
  • WpVote
    Votes 0
  • WpPart
    Parts 1
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Wed, Mar 1, 2017
Hei am venit și eu cu o poveste foarte emoționantă ..Este cam scurta. .😂😂 Într-o zi un băiat de a-7-a a scăpat de la școală la 1. El le aștepta și pe cele mai bune prietene al lui..După lui fata aceea Gabriela ia venit o idee sa merga la iubita lui la școală ...Andreea (prietena lui) ia zis : - bine mă hai sa mergem După ce au ajuns la școală era ora 1:50 . Andreea (iubita lui) avea pauza la 2:00 .. Au așteptat se făcuse ora 1:59 . După sa sunat de pauza, Andreea ( prietena lui ) ia dat o zambila lui Alex ..Alex acceptasera floare primită de la andreea ( prietena lui ) era foarte frumoasa. .Andreea ( prietena lui ) ia zis sa îi de.a floare lui iubita lui .. Ora se făcuseră 2:07 ..Gabriela îi trimisera foarte multe mesaje iubitei lui Alex ..Andreea nu răspunse la mesaje .. Ora de făcuseră 2:10 ,sa sunat de intrare !! Alex era foarte supărat ca iubita lui nu a venit sa-l vadă .😔😔 A aruncat floarea și sa dus spre casa cu inima franta ... Asta a fost tot 😘😘
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • A House of Second Chances
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • You are mine//J.JK//
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • Elin
  • El Silencio de Madrid

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines