Prima dată l-am întâlnit întâmplător. El veni la facultatea unde învățam eu. Nu am simțit nimic pentru el, decât o prietenie frumoasă. Atunci când mi-a spus să-l ajut sa fie împreună cu prietena mea, am simțit cum, cum ceva se rupse în mine. Fiecare zâmbet de-al lui valora atât de mult; îmi făcea inima să tresalte. Atunci mi-am dat seama că m-am îndrăgostit. Ce-am continuat să fac? Doar îi desenam chipul frumos și blând... îi priveam ochii frumoși, doar atât. Și cel mai dureros era că-l vedeam cu ea. Cu prietena mea.