Efemere îndurerări

„Nu spun că a fost un noroc c-am cunoscut-o, spun numai că a fost o minune.Poate c-aveam nevoie de ea, poate că universul a complotat cu destinul pentru a mi-o aduce aici, lângă mine, poate că aveam nevoie de puțin mai multă dezordine în mintea-mi deja destul de zdruncinată.De parcă nu mi-era deajuns debandada cu care mă confruntam în fiecare zi.
Și totuși era un haos maiestuos, reușea, prin neorânduiala sa, să mă facă să mă îndrăgostesc mai mult în fiecare zi.Îmi lumina totdeauna gândurile prin pozitivitatea pe care o emana, mi-era soare-n marea de întuneric."