Aventurile lui Zlatko

Aventurile lui Zlatko

  • WpView
    Reads 894
  • WpVote
    Votes 98
  • WpPart
    Parts 12
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Fri, Aug 3, 2018
Zlatko este copilul de 8 ani al familiei Schweiger, niște oameni bogați din Viena. Acesta nu știe ce-l va aștepta. O epidemie este gata să lovească planeta, iar el s-a născut cu o anomalie care îi permite să nu contacteze niciun microb. Oamenii de pe pământ vor dispărea iar el va rămâne unicul locuitor al planetei. Când se va mări își va da seama că soarta planetei e în mâinile lui și că trebuie să găsească o modalitate de a putea lua contact cu alte ființe inteligente. Însă singurul mod prin care poate face acest lucru e să găsească un set de coduri ascunse prin cele mai periculoase și imposibile colțuri ale Terrei ca să poată debloca un computer vechi ce a aparținut celor de la N.A.S.A. pentru a găsi informațiile necesare și a putea trimite semnale radio către alte lumi. Fiți alături de Zlatko în călătoria sa de căutare a codurilor într-o aventură de neuitat în primul volum din cele 2 preconizate ale seriei "Aventurile lui Zlatko" ;)
All Rights Reserved
#63
calatorie
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • A House of Second Chances
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • Elin
  • You are mine//J.JK//
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • El Silencio de Madrid

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines