Ea era diferita. Părea că nici nu atingea pe jos când pășea. Ochi ei erau atenți, era dulce dar reușea să te îndepărteze cu o privire. Avea acel "nu știu ce", avea o lume înăuntrul său care ținea bine ascunsă, și de care el era atras. Nu știa niciodată la ce sa se aștepte, era frumoasă, dar nu frumoasă de expoziție, frumoasă ca sa o iubească, ca să râdă împreună ca doi copii. Era mică și zâmbetul ei exagerat nu reușea să acopere durerea din ochii ei... Și el pierdunduse în ochii aceia nu ar fi putut face nimic decât să plece și să-și blesteme sufletul pentru toate restul zilelor vieți lui sau să se îndrăgostească definitiv.