Sufletul, scânteie Divină,va găsi întotdeauna o modalitate să ghideze conştiinţa şi făptura greşelnică a omului pe calea mântuirii,căci el este veşnicul căutător de pace împăcare şi lumină.Peregrin pe valea plângerii,omul îndemnat de suflet se va întoarce căindu- se ori de câte ori va cădea în ispite implorând iertarea într-o confesiune spirituală doritoare de rai . Să ne ascultăm din ce în ce mai mult vocea interioară care este şi va fi într-o continuă comunicare cu cerul .
O inimă prinsă între două lumi - între liniștea sacră a cerului și zbuciumul iubirii pământești. Un suflet care nu aparține pe deplin nici uneia, pentru că este menit să fie punte între sacru și omenesc.