"-Tu! Tu nu meriţi sã mai trăieşti! îmi spune el cu venin în glas. -Dar...nu ai nici un drept asupra mea! Nu îmi cunoşti sufletul! Nu știi nimic! Lasă-mă sã plec, acum! Îî strig în fața brăzdată deja de mici frânturi de intignare. Râsul lui parcă mă seacã mai tare decât eram până acum. -Nu, nu, nu draga mea! Aici te voi ține până când îți vei da ultima suflare și vei ajunge alături de el! spune arătând cu mâna spre singura fiinţă ce vreodată m-a iubit. "