Story cover for Întunericul. by -necrophilee
Întunericul.
  • WpView
    LECTURAS 44
  • WpVote
    Votos 8
  • WpPart
    Partes 1
  • WpView
    LECTURAS 44
  • WpVote
    Votos 8
  • WpPart
    Partes 1
Continúa, Has publicado mar 30, 2017
Doar citeşte şi o să aflii.
Todos los derechos reservados
Regístrate para añadir Întunericul. a tu biblioteca y recibir actualizaciones
O
Pautas de Contenido
Quizás también te guste
M-a lăsat la ușa spitalului.... de carmendanielab
1 parte Continúa
M-a lăsat la ușa spitalului În dimineața aceea nu era nimic spectaculos. Cer gri. Aer rece. O oprire scurtă în fața spitalului. Soțul meu a oprit mașina, a privit înainte și a spus: - Sună-mă dacă e ceva. Atât. Am coborât singură. Ușa s-a închis. Mașina a plecat. Nu m-am uitat după ea. Mă dusesem pentru un pansament. O procedură de rutină. Așa îmi spuneam. Când a intrat în salon, doctorul George nu s-a uitat prima dată la picior. S-a uitat la mine. - Vă simțiți bine? Întrebarea m-a iritat. Femeile ca mine nu au timp să nu se simtă bine. - Da, sigur. M-a privit câteva secunde prea lungi. Apoi a spus calm: - Nu arătați bine deloc. Aș vrea să vă internăm. Internare. Eu aveam copii acasă. Aveam lucruri de făcut. Nu puteam „să mă internez". Dar când am încercat să mă ridic de pe scaun, mi s-au înmuiat genunchii. Am rămas. A doua zi a intrat în salon fără să bată. Nu era calm. - Analizele sunt foarte proaste. Dacă mai stăteați două zile acasă... S-a oprit. - Corpul dumneavoastră este intoxicat. Rinichii cedează. Vorbesc cu nefrologul. Sper să nu ajungem la dializă. Dializă. Cuvântul acela nu suna ca un tratament. Suna ca o condamnare. Nu îmi amintesc tot din luna aceea. Perfuzii. Frisoane. Tavan alb. Vocea lui George discutând pe hol cu alți medici. M-a ținut pe secția lui, deși problema mea depășea chirurgia plastică. Vorbea non-stop cu specialiști. Ajusta tratamente. Se lupta. Nu știu dacă era doar un medic bun. Sau dacă Dumnezeu mi-a trimis un om exact la timp. Apoi m-au dus în sala de operație. Când m-am trezit, am știut că nu mai e doar o infecție. Piciorul se agrava. Iar degetul mic devenise o decizie pentru viitorul apropiat. Am înțeles atunci ceva simplu: Nu toate morțile vin cu sicriu. Unele vin încet. În perfuzii. Și uneori, singura diferență dintre viață și moarte este un om care refuză să te lase.
Quizás también te guste
Slide 1 of 10
Dezvoltare Personala cover
Secția de psihiatrie cover
I'm lucky ,or not ?!  cover
Universul fara El cover
Arhitectura unei inimi frânte cover
Încă nu știu ce titlu îi voi pune.... cover
IOSIF PERIADE - CITATE volumul 2 cover
Satanismul! cover
M-a lăsat la ușa spitalului.... cover
Seduction cover

Dezvoltare Personala

15 partes Continúa

Despre psihologie si dezvoltare personala.