Story cover for Întunericul. by -necrophilee
Întunericul.
  • WpView
    Reads 44
  • WpVote
    Votes 8
  • WpPart
    Parts 1
  • WpView
    Reads 44
  • WpVote
    Votes 8
  • WpPart
    Parts 1
Ongoing, First published Mar 30, 2017
Doar citeşte şi o să aflii.
All Rights Reserved
Sign up to add Întunericul. to your library and receive updates
or
Content Guidelines
You may also like
M-a lăsat la ușa spitalului.... by carmendanielab
1 part Ongoing
M-a lăsat la ușa spitalului În dimineața aceea nu era nimic spectaculos. Cer gri. Aer rece. O oprire scurtă în fața spitalului. Soțul meu a oprit mașina, a privit înainte și a spus: - Sună-mă dacă e ceva. Atât. Am coborât singură. Ușa s-a închis. Mașina a plecat. Nu m-am uitat după ea. Mă dusesem pentru un pansament. O procedură de rutină. Așa îmi spuneam. Când a intrat în salon, doctorul George nu s-a uitat prima dată la picior. S-a uitat la mine. - Vă simțiți bine? Întrebarea m-a iritat. Femeile ca mine nu au timp să nu se simtă bine. - Da, sigur. M-a privit câteva secunde prea lungi. Apoi a spus calm: - Nu arătați bine deloc. Aș vrea să vă internăm. Internare. Eu aveam copii acasă. Aveam lucruri de făcut. Nu puteam „să mă internez". Dar când am încercat să mă ridic de pe scaun, mi s-au înmuiat genunchii. Am rămas. A doua zi a intrat în salon fără să bată. Nu era calm. - Analizele sunt foarte proaste. Dacă mai stăteați două zile acasă... S-a oprit. - Corpul dumneavoastră este intoxicat. Rinichii cedează. Vorbesc cu nefrologul. Sper să nu ajungem la dializă. Dializă. Cuvântul acela nu suna ca un tratament. Suna ca o condamnare. Nu îmi amintesc tot din luna aceea. Perfuzii. Frisoane. Tavan alb. Vocea lui George discutând pe hol cu alți medici. M-a ținut pe secția lui, deși problema mea depășea chirurgia plastică. Vorbea non-stop cu specialiști. Ajusta tratamente. Se lupta. Nu știu dacă era doar un medic bun. Sau dacă Dumnezeu mi-a trimis un om exact la timp. Apoi m-au dus în sala de operație. Când m-am trezit, am știut că nu mai e doar o infecție. Piciorul se agrava. Iar degetul mic devenise o decizie pentru viitorul apropiat. Am înțeles atunci ceva simplu: Nu toate morțile vin cu sicriu. Unele vin încet. În perfuzii. Și uneori, singura diferență dintre viață și moarte este un om care refuză să te lase.
You may also like
Slide 1 of 10
Secția de psihiatrie cover
Încă nu știu ce titlu îi voi pune.... cover
I'm lucky ,or not ?!  cover
Arhitectura unei inimi frânte cover
M-a lăsat la ușa spitalului.... cover
Universul fara El cover
Satanismul! cover
Dezvoltare Personala cover
IOSIF PERIADE - CITATE volumul 2 cover
Seduction cover

Secția de psihiatrie

60 parts Complete

Prezentul are nevoie de trecut ca să își asigure viitorul, iar trecutul te-a adus la "Secția de psihiatrie". 09.12.2017 -> #4 spirituale 24.03.2018 -> #9 spirituale 16.06.2018 -> #2 spirituale