Imprecaţii obscure

Imprecaţii obscure

  • WpView
    Reads 1,406
  • WpVote
    Votes 90
  • WpPart
    Parts 19
WpMetadataReadComplete Wed, Sep 6, 2017
Poţi glumi într-o iubire, dar să nu iubeşti în glumă! Mai bine să te abaţi de la început decât să te afunzi într-o minciună! Când trecutul şi prezentul se intersectează, viaţa ia o întorsătură radicală. Din momentul descoperirii unui blestem, Sofia este urmărită de o vrajă căreia nu îi găseşte făptaş. În câteva momente viaţa ei se rezumă doar la distrugeri marcante pentru ea. Totul se schimbă, iar ceea ce iubea dispare din cauza citirii unui bilet care nu îi era destinat! Focul este principalul aspect care o veghează oriunde. Şi în vis şi pe stradă, focul apare peste tot. Forţele malefice o înconjoară. Dar incendiul, moartea şi viziunile, oare sunt reale sau sunt planificate intenţionat de către cineva neaşteptat?
All Rights Reserved
#59
filosofie
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • Doctorul Kim❤️
  •                   Drarry și pactul morții
  • Cronicile Umbrelor
  • Gidle pamflet
  • O Fata Cu Un Vis Aparte
  • Coroana focului
  • RAPITORUL MEU
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines