Spune-mi numele in intuneric

In tot drumul acesta de cand se nascuse pana in ziua de azi, nu simtise nici-o schimbare.

Traise in lumea ei fragila, fericita pana crescuse...Stia ca se schimbase si fizic si psihic, accepta realitatea.
Voia sa fie fericita, independenta, singura..Dar destinul ii aduce in cale un barbat. Fata lui niciodata nu schita nici-o emotie, era rece in vazul lumii.Iar dincolo de asta era el,simplu, arogant, dar felul lui de a fi nu il intelegea nimeni. Uneori era bland,uneori rece,distant. Iar ea voia sa cunoasca,sa deschida cartea mult uitata pe raft prafuita, neingrjita, voia sa o deschida, ca stia din multe vorbe:"Nu judeca cartea,dupa coperta".

''Eu nu te inteleg,nu pot sa te inteleg daca nu ma lasi sa te inteleg''

''Pleaca,nu ai sa ma intelegi vreodata,nimeni nu o face''

''Dar eu vreau,vreau sa stiu ce se ascunde dupa aceasta coperta. Vreau sa stiu de ce te schimbi atat de repede acum o secunda zabea-i acum esti iar rece''

''Esti bolnav?''

''Vezi ai ghicit,sunt''

Doua inimi frante.
Un destin.
Destinul lor este sa fie impreuna.
Impreuna, ca a lor inima,
Sa nu mai fie franta.
Iar ale lor inimii lipite,
Formeaza o dragoste care nu poate fi stinsa.