Ai renăscut din inimă și ai fost eclipsă de suflet.

Urmele mele-nsângerate rămân unde sunt puse, Ca mărturia sufletului meu să stea-n istorii, Ca multele dureri ce am lăsat nespuse, Să se ascundă-n umbra nefericitei glorii. ( "Glorios" din volumul " Despre orice... Altceva ")

„Îmi visez sfârșitul iar și iar în noapte Căci doar atunci mă pot odihni Și aștept încă somnul cel de moarte Ca orice simț să nu mai simtă nimic." Volum de poezii despre cum mă pierd încet și sigur. Coperta a fost realizată de @qwShiro.

VOLUM DE POEZII „Ce știe doar luna" se vrea a fi un volum de poezii. Unul de excepție. Fără vreo literă lipsă, virgulă pusă prost sau, mai rău, cu un ritm care să scârțâie pe alocuri sau rimă care să nu existe de-a dreptul. Din păcate, nu este ceea ce se visează. Nu vei găsi acele poezii de nota zece, fără cusur. În schimb, le vei găsi pe cele care te conduc într-un univers lăuntric atât de cunoscut ție, încât, pentru un moment, crezi că ești din nou acasă. Acel acasă pe care îl știi doar tu, pe care nu ai avut curajul necesar de a îl arăta altcuiva. Dar e în regulă, fiindcă, la urma urmei, toți au un acasă al lor. Un acasă despre care nu știe nimeni. Așa că să nu-ți fie teamă. Totul va rămâne la fel și după ce vei termina de citit, chiar dacă vei simți că, dintr-o dată, toți știu ceea ce tu n-ai îndrăznit să arăți cuiva. Vei fi întotdeauna tu și... 𝘤𝘦 𝘴𝘵𝘪𝘦 𝘥𝘰𝘢𝘳 𝘭𝘶𝘯𝘢. [fragment] 𝘪𝘷. 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘨𝘢𝘵𝘢 𝘴𝘢 𝘱𝘭𝘦𝘤 ❝și mi-am strâns haină cu haină, ți-am lăsat dulapul gol ca atunci când treci să n-ai de ce să-i faci ocol să nu te doară amintirea, să nu regreți ce ai ales că-n locul meu acum e ea, iar eu din viața-ți o să ies.❞ ©️Denise Jane, 13 februarie 2023

Câteodată mă simt de parcă sunt însuși plodul lui Mihai Eminescu și mă apucă dorinta de a scrie poezii. Unica problemă este că ale mele, comparativ cu ale lui, duc lipsă de logică, devenind automat cele mai dubioase chestii citite de omenire, dar aia e, poate peste 50 de ani or să se studieze la școala de kpoperi aceste "mirobolante capodopere literare" scrise de un copil de 14 ani fără viață socială. Copertă făcută de @mate__

« timpul care nu ne-a mai ajuns » este o colecție de versuri despre absență, dor și momentele pe care le-am lăsat să treacă, crezând că vor dura pentru totdeauna. e despre priviri pierdute în amurg, despre cuvinte rămase pe jumătate rostite, despre drumuri care s-au oprit înainte de a deveni destinații. 2025, ©️sofijaares | poetry

Bună! Aici vor fii tot poeme așa ca în Orizontul Poeziei. Enjoy🤗💗

Cu o pasiune plină de culoare și o sinceritate copleșitoare, această carte de poezie te invită într-o călătorie emoționantă prin labirintul inimii și sufletului uman. Fiecare vers îți dezvăluie o altă nuanță a vieții, o altă senzație, o altă poveste. De la momente de extaz și împlinire până la clipe de îndoială și melancolie, fiecare poezie capturează esența umanității în toată complexitatea ei. Cu imagini vii și un limbaj plin de frumusețe, această carte îți va trezi simțurile și îți va stârni imaginația. Indiferent dacă ești în căutarea unui moment de reflecție liniștitoare sau a unei explozii de emoție, vei găsi în această colecție o comparație a ta poetică.

❝Unele iubiri se nasc în tăcere și cresc printre rânduri nerostite.❞ ━ 𝐕𝐎𝐋𝐔𝐌 𝐃𝐄 𝐏𝐎𝐄𝐙𝐈𝐈 ━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━ Între tăcere și strigăt, între iubire și teamă, între un spin ce rănește și o șoaptă ce vindecă, am scris povești ce nu s-au spus. Am iubit cu palmele goale, fără să știu dacă voi strânge trandafiri sau spini. Am învățat că unele șoapte pot fi mai ascuțite decât tăcerea. Aici sunt doruri nerostite, răni ce nu se văd, iubiri ce au sângerat în întrebări și inimi ce s-au pierdut în ecou. Nu e doar tristețe, nu e doar dor, sunt spini ce încă ard sub piele și șoapte ce nu vor să moară. ━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━ ❝Dragostea nu se învață din definiții, ci din oameni.❞ ✎ Copertă realizată de @renatanicoleta

"Lacrimi de lună" este o călătorie profundă și intimă în labirintul propriei ființe, un act de introspecție dureroasă și revelatoare. În paginile acestei lucrări, nu există altceva decât tu - fiecare gând, fiecare simțire, fiecare tăcere. Cartea nu este doar despre trăirile tale, ci și despre momentul acela în care îți explorezi adâncurile fără frică, dar și fără compasiune. Fiecare cuvânt este o fărâmă dintr-un univers care se rescrie continuu, unde nu există judecăți, ci doar adevăruri nemărturisite. Nu există alinare în aceste pagini, doar claritate. În această lucrare, durerea nu se ascunde, ea devine un instrument de cunoaștere, iar iubirea nu este doar un ideal, ci o ecuație complicată între fragmente de sine. Aici, totul se întâmplă pentru că tu ești singura poveste ce merită spusă, iar restul este doar context. O carte care se scrie pentru un singur cititor: tu.