Visătoare sub un cer senin

Ea era o visătoare. În fiecare zi și noapte, se urca pe acoperișul Casei din Vis. Iar acolo, sus, avea întotdeauna o umbrelă. Una micuță, cu picățele colorate - acelea erau picăturile de ploaie pe care ea însăși le colectase și le pictase. De fiecare dată când îi era dor să viseze din nou, își deschidea umbrela și își dădea drumul de acolo de sus, de pe acoperișul căsuței iluzorii. Și totul era doar un vis. Ea habar nu avea că lumea pe care și-o construise pe propriile năzuințe era, de fapt, ceva ireal. Pentru că în Lumea Ei, visul însemna realitate.