Au trecut ani de când caut ceva anume, dar am ajuns in prezent fără să găsesc nimic. Credeam că ştiu ce vreau acum, însă dacă mă gândesc mai bine îmi dau seama ca nu vreau nimic. Mă aflu undeva la limita de plutire,astfel mi-am creat sanctuarul meu. Dar nu e timpul să stau ascunsă. Oare câte minute s-au scurs? Oare au rămas îndeajuns? Să mă bucur la final, că pe parcurs nu prea apuc. Şi am învățat să mă bucur când povestesc, desi adesea realizez ca nu prea îmi pasă de prea multe lucruri. Pierd liniştea şi răbdare din mine, oare scriu în van? Nu ştiu ce am, dar astăzi nu mă recunosc.