Gloanțe din inimă

Gloanțe din inimă

  • WpView
    Reads 4
  • WpVote
    Votes 0
  • WpPart
    Parts 1
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Sun, Apr 30, 2017
WpInfo
Non-Fiction
După ce părinții lor mor, Adam şi Eva sunt nevoiți să se mute la mătuşa lor în Los Angeles. Liceu nou, prieteni noi, viață nouă, lucrurile astea sună oribil pentru Eva până când îl cunoaşte pe EL. Băiatul care o va învăța ce e iubirea, pericolul, dar şi suferința. "-Nu încerca să mă priveşti în ochi, Eva, vei citi o poveste tristă, şi ştii că după poveştile triste adormi trist."
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Capul mafiei  - Prima parte
  • Sirius
  • Marko - Între dorință și pericol
  • Suflete în derivă |FINALIZATĂ|
  • NOVA
  • Aimee: Soldați În Războiul Iubirii
  • Drumul spre inima ta
  • NOI
  • Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri
  • ASA TATA, ASA FIU

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.

More details
WpActionLinkContent Guidelines