Subway Surfers\\january-february

Fulgerele ce colorau cerul inchis si plumburiu,ma făceau să mă adancesc si mai mult in plapumă.Eu eram singura care nu dormea.Eu,singurul copil care vrea sa scape din acest infern.M-am saturat sa îndur în fiecare seară bătăi cu cureaua,sau chiar cu biciul urmand sa stau inconstienta pe podea,dimineata trezindu-ma intr-o balta de sânge,rănile lăsate de bici usturandu-ma.
Am inchis ochii pentru cateva momente imediat auzind un tunet mult mai puternic făcându-ma sa scot un tipat mic,dar totusi făcând copii din camera sa se miste,mormanind ceva.M-am uitat prin jur;aceeasi copii,acelasi salon,aceeasi viata.Paturile ponosite,cearceafurile murdare care sunt curatate o data la doua luni,geamurile care scartaie la orice mișcare iar parchetul care este zgariat,lipsit de vreo strălucire.Era sansa mea.Acum.Sa plec.Sa ma fac nevazuta.Sa plec din orfelinatul asta,pentru totdeauna.
Si am plecat.Doar ca,o noapte a fost in de-ajunsa sa imi schimbe parcursul vietii.Oricum,viata mea a fost distrusa de mult,doar ca acum pentru greselile savarsite nu le voi plati cu bani,sau cu placeri satisfacute,ci,cu carne vie.Incetul cu incetul,nu voi mai ramane nimic,pentru ca o sa imi devoare toata carnea.Inca,incerc sa imi desenez destinul,insa daca am facut o linie in plus sau gresit,nu o s-o pot sa o sterg cu guma,o sa trebuiasca sa platesc,cu varf si indesat,iar daca nu platesc,aceasta ma va duce la alta ruta''Moartea''.