Milioane de gânduri

Ochii ei ascund multe, inima îi bate, dar ea nu trăiește. Trăsăturile faţei sale gingaşe sunt ascunse de o bucată de material negru. Mâna ei alunecă cu o viteză neexplicabilă pe coala albă, lăsând în urmă același desen. Rezistă frigului, ploii sau ninsorii,nu crede în nimeni și trece pe lângă mine asemenea unei umbre.

E tot acolo, în același loc, aceeași ea. Același chip al cărei trăsături nu le pot vedea, același desen lăsat în urmă, același loc lăsat în urma sa cald, aceeași pereche de ochi căprui și întunecaţi. Știe că sunt în spatele ei, știe că o privesc, știe toate astea deși niciodata nu s-a întors spre mine. Inima ei pare de gheaţă, soarele străluceşte pe cer, dar ea tot rece este.