Nu e deloc ușor să crești într-un orfelinat. Mai ales când știi că familia ta a murit și nu mai ai pe nimeni. Ei bine Adi, Eda și Ama știu cel mai bine ce simți în aceste condiții. La vârstele fragede de 10, 8 și respectiv 7 au rămas fără părinți, ajungând la orfelinat. S-au înțeles bine din prima, s-au sprijinit unii pe alții și așa au devenit cei mai buni prieteni. Însă adevăratele greutăți apar când împlinesc vârsta de optsprezece ani, în perioade foarte apropiate. Devenind majori, trebuiau să părăsească orfelinatul, singurul lor loc de refugiu.All Rights Reserved
1 part