Story cover for Prima zi. by MabelLoud56
Prima zi.
  • WpView
    Reads 1
  • WpVote
    Votes 0
  • WpPart
    Parts 1
  • WpView
    Reads 1
  • WpVote
    Votes 0
  • WpPart
    Parts 1
Ongoing, First published Jun 21, 2017
Tic-Tac , Tic-Tac...
Sunt sunetele care imi dau fiori stiind ca maine e prima mea zi de scoala in Anglia!
Fiind ca parintii mei au divortat,bunicii mei au decis ca e mai bine sa ma aduca intr-o "mica excursie" de o luna.Exact,o luna stau eu aici.Fiind am venit aici si sunt noua in scoala,noua mea diriginta mi-a aratat clasa putin.Era plina de poze cu noii mei colegi.Norocul meu ca stiu ceva engleza.E ora 18:30.Am iesit cu bunici mei sa mancam si dupa mergem in parc.Ajunsesem in parc si o fata roșcata,cu pistrui,si ochii verzi se apropia de mine.Incepem sa vorbim si....
-Daca vrei continuarea,voteaza-ma sau comenteaza!😀
All Rights Reserved
Sign up to add Prima zi. to your library and receive updates
or
#54anglia
Content Guidelines
You may also like
You may also like
Slide 1 of 10
Ochii de gheață din adâncul zăpezii cover
A House of Second Chances  cover
LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1 cover
VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3 cover
Domino ✅ cover
RAPITORUL MEU  cover
15 suflete în derivă cover
Soră cu Min Yoongi cover
~Prințesa si Mafiotul ~ cover
Gustul dulce al razbunarii cover

Ochii de gheață din adâncul zăpezii

100 parts Complete

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."