A trecut mai bine de un an, și totuși, nimic din el nu s-a șters. Încă îi știu mirosul, vocea, felul în care mă privea... de parcă, pentru o clipă, eu eram totul lui. Au trecut luni, oameni, zile în care am încercat să merg mai departe, dar adevărul a rămas același: nu l-am pierdut din mine niciodată. Aceasta nu este doar o poveste, ci trăirea mea care nu s-a terminat odată cu el. Este despre cum iubești atât de mult, încât o parte din tine rămâne blocată într-un „aproape" care nu devine niciodată „pentru totdeauna". Despre cum cauți aceeași privire în alți oameni și nu o mai găsești. Despre cum înveți să trăiești cu lipsa cuiva care, pentru tine, a fost totul. Pentru că unele iubiri nu se rup atunci când se termină... ci rămân în tine, exact așa cum au fost.
Meer details