"El de ce nu ma iubeste?" "Zi-mi sincer: Sunt urata?" "Esti o fata foarte frumoasa, dar.." "Dar ce?" "Ce are ea si nu am eu?" El nu a mai zis nimic. Doar statea in fata mea si inghitea un sec. Stiu ca ma mintea. Ma mintea si credea ca ma va face sa ma simt mai bine. Am inceput sa plang. M-a cuprins cu bratele si m-a imbratisat. La un moment dat s-a desprins de mine. "Nu mai plange!" "De ce sa nu plang daca el nu ma iubeste?" "El te iubeste." Ce mi-a zis m-a enervat tare. "De ce ma tot minti?" "Eu nu am sentimente?" "Pe mine nu crezi ca ma doare?!" De nervi, am inceput sa-l lovesc cu pumnii mei firavi in abdomen. Ma durea mai mult pe mine decat pe el. La un moment dat, m-am oprit. M-am oprit din a-l mai lovi in abdomen. De ce? Pentru ca asta nu mai eram eu. Eram altcineva. Eram alta persoana. Nu mai eram eu. Nu ma mai recunosteam. Toate acestea mi se intamplau numai din cauza lui.