Trăiesc într-o lume normală. Sau cel puțin aşa cred. Muncesc pentru visul meu, pentru ceea ce cred că este menirea mea şi îmi pun sufletul şi toate speranțele în ceea ce fac. Până când apar roboții. Şi totul o ia razna. Rutina şi crezurile mele se schimbă, ceea ce văd şi aud mă înfioară şi-mi dau cele mai groaznice coşmaruri, mâinile mele sunt aproape pătate cu sânge. Şi atunci apar şi microcipurile. Ceea ce credeam este o minciună colosală. Oamenii care mă înconjoară... nu ştiu dacă să mă mai cred în ei, dacă îmi vor binele sau nu, dacă faptul că eu mă aflu la academie nu este cumva plănuit. Şi nu de mama, ci de ei. Iar Ethan nu mă ajută deloc. Misterios, mă intrigă, mă îndeamnă să-l descopăr, mă face parcă să trăiesc mai intens... Mai pe scurt, mă bagă în belele. Şi totuşi, dacă eu sunt adevărata belea din toată povestea? Ceva rău este ascuns de mine şi trebuie să aflu ce.