Summer of 2017

Nu plângeam,dar nici nu zâmbeam. Nu știam ce simt sau ce ar trebui să simt. Simțeam doar în gol în mine care îmi îngreuna respirația . Știam că durerea este încă acolo,știam că încă mă conduce,dar nu o simțeam.. nu îi mai simt prezența de mult timp. Nu simțeam frigul de la Polul Nord.. Simțeam mai mult Hawaii.. Însă după cum știm și în aceasta parte a lumii mai există și zile ploioase.. exact ca sufletul meu ..dar după un timp,după ce te liniștești,iar tu crezi că ți ai revenit,apare o persoana,un moment al vieții,o experiență.. Care pur și simplu îți fute tot filmul într o clipă .. îți distruge sufletul complet,iar de atunci... de atunci viața ta s a schimbat .. s a schimbat în tot ce nu ți ai putut imagina vreodată. Dintr o lume colorată,plină cu zmei,curcubee și fețe zâmbitoare într o lume a întunericului . În lumea depresiei și suferinței .. într o lume în care poți fi cuprins zile,săptămâni,luni poate chiar și ani.. în care vei plânge,vei face cunoștință cu demonul tău și cu durerea întruchipată în oameni. Iar lumea asta.. plină de tristețe și dramă,te va face un om puternic,un om cu inimă de piatră m,care în urma anilor își va găsi fericirea și liniștea.. Însă momentan,sufletul meu este cuprins la Polul Nord așteptând zilele din Hawaii să îi salveze..