Îngerul tăcut

Cum îți dai seama că trăiești, că respiri regulat? Întotdeauna ne-am obișnuit ca viața noastră este roz, este frumoasă, scoasă dintr-un basm fermecat. Dar defapt noi ne luptăm cu tonuri de gri.
Le luptăm ca să trăim, să nu fim judecați, dar defapt noi judecăm.
Carla este doar o adolescentă obișnuită, dar care suferă,
Traume care i-au lăsat sechele, cicatrici pe inimă. Flăcăriile sunt teama Carlei, țipete, plânsete.

Ea se luptă să trăiască, să fie cum era, dar în fiecare zi și noapte vede acele flăcări, acele scântei roșiatice. În fiecare zi, când clipește pentru o milisecundă vede flăcăriile diavolului. Noaptea e Iadul în visurile ei.
Dar există o șansă, să fie cum era, fericită.
El e protectorul ei, fericirea ei, iubirea vieții ei. El e salvarea ei.
Din Îngerul tăcut o să facă un Înger Sălbatic.