Ca într-o zi toridă de vară pe plajă, bălăcindu-ne în apă, valurile ne plesnesc si ne dărâmă. Precum valurile minții sunt exprimate în diferite moduri, ale mele sunt exprimate prin poezie. "Adânc Ocean" este catalogul meu de sentimente, jurnalul de creație, delirul meu spontan, ceea ce cred eu că simt prin cuvinte. Scopul poeziilor nu este să satisfacă nicio dorință, dar nici să o oprească. Poezia "Adânc Ocean" este prima mea creație pentru care am simțit satisfacție și chiar are o poveste, drept pentru care așa voi numi această mini-carte. Enjoy!

Viaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hotărât să mă destăinui Apusului prin niște mărturisiri profunde, vorbind cu Soarele înainte să dispară și râzând cu Luna când își găsește locul pe cer înaintea mea. Fiecare emoție apare când se înserează, de aceea vorbesc cu Apusul prin niște versuri rupte din inimă și cuvinte pictate cu sufletul. Doar ce fac, este să mă descarc Soarelui care mă părăsește și Lunii ce apare, împreună cu natura ce-mi e prietenă, dar care adoarme, la fel ca şi sentimentele mele moarte! Din cauza timpului, sufletul meu neînțeles se refugiază în versuri dedicate corpurilor cerești sau chiar elementelor spirituale.

Aceste poezii le-am scris pentru crush-ul meu care din pacate nu are sentimente pentru mine si vreau ca aceste poezii să le împărtășesc cu voi , aici voi pune mai multe poezii

„Cristalul este mai mult decât un obiect frumos - este o lume în sine, un univers de lumină și mister. În el se ascund povești nespuse, emoții tainice și fragmente de timp care ne vorbesc despre esența vieții. Poemul acesta te invită să privești dincolo de strălucire și să simți pulsația nevăzută a cristalului, ca pe o inimă care bate în tăcere, păstrând echilibrul între durere și frumusețe."

Metamorfozele

Ai renăscut din inimă și ai fost eclipsă de suflet.

S ar zice ca eu sunt izvorul acestei poezii ,dar sunt doar vantul care da o formă lucrurilor.

Zborul nu înseamnă doar a te înălța, ci și a te lăsa purtată, cu încredere, în brațele unei lumi care știe să primească. E acel moment de grație, când timpul se oprește, iar tu ești doar un punct de lumină în vastitatea unui cer care te îmbrățișează.

„Zborul" este un poem despre libertate și curaj, despre dorința de a scăpa de greutățile lumii și de a fi liber în suflet. Cu un ton cald și plin de speranță, poezia ne poartă într-un zbor delicat, în care sufletul se deschide către lumină și pace.

O noapte veche, mai veche decât pădurea. Când umbrele se întorc, nu pentru sânge, ci pentru ce a putrezit în inimile oamenilor.