Emotions || Pauză ||

Emotions || Pauză ||

  • WpView
    Reads 143
  • WpVote
    Votes 12
  • WpPart
    Parts 3
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Fri, Jul 21, 2017
Din momentul nașterii, fiecare copil primește un 'titlu', ce se afla pe o parte a corpului in diferite mărimi. Acest ' titlu ' reprezintă emoția principala a copilului, personalitatea acestuia care nu poate fi schimbată. Nimeni nu a încercat sa-și schimbe vreodată destinul, deoarece toți au crezut ca este un dar dăruit de către Dumnezeu. De ce? Pentru ca oricât de mult ai încerca sa ștergi acel titlu, tot acolo ramane, este indestructibil, nici dacă-ti tai propria piele... va apărea pe alta parte din corp. Este ceva de care n-ai putea scăpa niciodata, din cauza cui vei fi judecat mereu. Emoțiile fericite sunt mereu in centrul atenției, iar cele deprimate sunt judecate mereu de societate. De ce? De ce? De ce? Aceasta întrebare continua sa-i învăluie mintea unui tânăr de doar 16 ani, al cărui titlu este ' Tristețe ' . Aceasta poveste este doar a lor, și a felului in care plănuiesc sa schimbe societatea. Însă.. ce se vor face când in cale le vor apărea cei numiți ' blank ' ? Vor deveni aceștia inamici sau aliați? \\ Cover by @-orphicgirl14 \\
All Rights Reserved
#976
fictiune
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Capul mafiei  - Prima parte
  • Sirius
  • ASA TATA, ASA FIU
  • Suflete în derivă |FINALIZATĂ|
  • Aimee: Soldați În Războiul Iubirii
  • NOVA
  • NOI
  • Drumul spre inima ta
  • Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri
  • Marko - Între dorință și pericol

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.

More details
WpActionLinkContent Guidelines