Ea este doar o umbră... Este doar o bucată de metal, un robot care nu o va înlocui niciodată pe adevărata ea. M-a mințit, m-a trădat, m-a jignit, m-a călcat în picioare şi nu a regretat nici măcar o secundă că a procedat cu mine într-un mod atât de josnic. De fapt cum putea să o facă, ea nici măcar nu simte, nu trăiește, nu ştie a iubi, a visa, a zbura pe aripile speranței, a alerga, a râde, a plânge, a-i fi frică ca mai apoi să se refugieze în brațele persoanei apropiate. Este, pur şi simplu, o statuie cu o inimă de piatră care niciodată nu va bate într-un ritm cu durerea mea. Nu va înțelege că eu devenit un om bolnav mintal sufăr și mă simt atât de singur, uitat, neînțeles de nimeni în acest uriaș univers. Sufletul meu este distrus demult şi ar dori să te regăsească, să îți simtă sinceritatea, dar nu reușește, fiindcă tu ești doar o umbră în viața mea pustie...
O copertă minunată realizată de @Rachelle275 Mulțumesc din suflet❤
Roboții se îndepărtau, iar Roderick profită de acest moment de singurătate parțială (Donnie fiind mereu cu el) pentru a activa modul senzorial al costumului său. Prin intermediul senzorilor care îl acoperă, putea simți vântul rece și aprig care parea să treacă prin găuri apărute în costum. Tălpile i se afundau în nisip, și simțea cum acesta îi trece cald printre degete. Nările inspirau aer care avea un alt miros, ușor ars și provocând o senzație de acreală în gură. Pielea îl durea, fiind expusă la soarele puternic. Era ca și cum ar fi fost gol, asemenea omului primitiv, vulnerabil la elementele naturii și neputincios în a le opri. Și brusc, senzațiile se opresc. Totul a fost o iluzie, posibilă prin simbioza între costum și SACA. Acum, se simte puternic, de nestăvilit, capabil să mute munții din loc.