Sentimente de pluș

"Sufrageria părea trasă în caramel in lumina difuză ce învăluia mobilierul roșcat, proaspăt curățat.In odaie două codițe tresaltau jucăușe în ritmul pașilor grăbiți ce se apropiau de canapeaua unde mama împletea ciorapi.
-Mamico! rasuna vocea de clopoțel al unui copilaș in salon.L-ai văzut pe Ursuleț?
Mama zâmbi îngăduitor continuând să-si împletească degetele lungi in dansul andrelelor.Dupa ce avu grijă că nu sari nici un ochi își ridică privirea castanie spre fetița ce își încleștă pumnii mărunți de tapiseria înflorată a canapelei,fastacindu-se de pe un picior pe altul.Chipul ei alb de porțelan era umbrit de micuța adâncitură dintre sprâncenele blonde făcând-o să para și mai drăgălașă.Mama își abținu un chicot și netezindu-i trăsăturile fragede îi șopti :
-Scumpa mea,nu l-ai lăsat cumva la bunica?
Fetița se încruntă iarăși,de data aceasta gânditoare.
-Vai, mămico!Așa este!Izbucni fetița făcând ochii mari.Își amintea perfect vizita la casa bunicii de acum câteva zile.Il luase special pe Ursuleț ca să-i arate gradina cu flori a bunicuței.Fara nicio îndoială îl uitase acolo,când s-a grăbit să ajungă la masă pentru desert.
-Mămicuțo!Și acum ce mă fac?Nu pot mă duc la joaca fără el.Sti cat de mult îi place să se dea in leagăn.se vaită aceasta simțind cum o umbra de tristețe și regret îi acoperă sufletul.
Mama se opri din lucru și infigand croșetele in ghemul de lână o cerceta pe fetița din fața ei de parcă abia acum o observa cu adevărat.Ducandu-si mână la bărbie, adoptând un aer gânditor.
-Pai... incepu femeia ușor accetuand ultima vocală
-Ce idee ți-a venit mămico?Ce idee?sari fetița în sus, trepidand de curiozitate
-Ma gândeam că ai putea sa te duci chiar tu sa-i faci o vizită.Cu siguranță te așteaptă împreună cu Ursuleț.spuse cea dintâi pe un ton