Wendy, o viata invaluita in mister
- Reads 425
- Votes 59
- Parts 17
ACUM ACEASTA ESTE CARTEA ORIGINALĂ!
N-am mai avut acces la contul vechi, deci am rescris intrega carte si am publicat urmatorul capitol, dupa muult timp.
Cum ar fi ca intr-o singura zi să afli că ai trăit in minciuna si ca adevărata ta viață este undeva în întuneric, un mister ce așteaptă să fie dezlegat?Cum ar fi ca în acest moment să descoperi că tu nu ești cine crezi?
O aventură încărcată de dramă, unde lacrimile își fac adesea apariția, curgând șiroaie într-un vals nostalgic pe obraji palizi si uscați de suferință.Întrebarea este însă: va reuși ea să-și afle adevărata identitate?
Aceasta este povestea unei fete căreia soarta a luat o întorsătură devastatoare și care, de la o vârstă atât de fragedă, își va lua viața în propiile-i mâini.
Și într-o bună zi, i se va oferi șansa să își istorisească pățaniile, întreaga copilărie, într-o carte, a cărui șir narativ va rămâne pe buzele multor persoane de-acum încolo...
Dacă va reuși să-și cunoască părinții, identitatea și propia-i personalitate, aflați numai citind!
Titlul coperții este realizat de @teo_dsm!💝💝💕Este minunată, la fel ca și tine!
#10 în Aventură-10.09.2016~ VREAU IAR ÎN TOPURI!!
All Rights Reserved
#54
actiune
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
You may also like
Viața unui erou
Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cum gândește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.Complete
Măcar o șansă
„Măcar o șansă" este o poveste de dragoste dinamică și emoționantă despre o fată din clasa a 11-a, Sarah, care se îndrăgostește de Iuly, un băiat din clasa a 12-a, dar care nu pare să o observe. În timp ce Sarah trăiește cu dorința secretă de a fi văzută de el, Iuly își împarte atenția cu Andreea, o fată de la o altă școală, iar Sarah simte cum visurile ei se prăbușesc, incapabilă să iasă din umbra unui alt sentiment pe care nu îl va trăi niciodată. Pe măsură ce povestea se dezvoltă, Sarah învață să facă față durerii, să se accepte pe sine și să își dea seama că dragostea nu înseamnă doar a fi ales de altcineva, ci și a învăța să îți dai șansa să iubești și să fii iubit. Relația cu Iuly evoluează în mod neașteptat, iar cu fiecare pas, povestea lor se transformă într-o lecție despre răbdare, încredere și curajul de a aștepta „măcar o șansă".Complete
Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...
Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...Complete
Sub lumina regatelor rivale
Într-un regat de smarald și aur, unde palatul se ridica asemenea unui vis sculptat în piatră, trăiau Regele Alaric și Regina Selene. Păreau sortiți să rămână uniți pentru eternitate, însă taina ascunsă a reginei avea să destrame tot ce fusese clădit. Când adevărul despre trădarea ei a ieșit la iveală, regatul s-a cutremurat. Coroana s-a despărțit în două - la fel și familia. Regina a luat cu ea pe Elara, fiica cea mare, cu păr auriu ca razele dimineții, crescută în mătase și parfum de trandafiri. Regele a rămas cu Agatha, mezina, o fată cu părul negru ca abanosul și ochii furtunoși. Ea a cunoscut doar brațele aspre ale tatălui și răceala absenței materne. Între cele două surori, s-a născut ura.Complete![(TERBIT) FBS [6] | Tiga Arah Pulang ✓](https://img.wattpad.com/cover/402372460-256-k465309.jpg)
(TERBIT) FBS [6] | Tiga Arah Pulang ✓
"Seseorang yang kami panggil rumah itu adalah kamu, Andaru." Akasa mengatakan itu yang di setujui oleh Arnav. "Kalo aku di anggap kalian rumah? Bolehkah aku menganggap hal yang sama juga?" tanya Andaru Di antara langit yang luas dan lautan yang dalam, terdapat daratan yang menjadi tempat bertemu dan berlabuh. Ada tiga arah berbeda yang satu menjulang tinggi, satu mengalir penuh gelombang, dan satu berdiri teguh di antaranya. Mereka tampak terpisah namun sesungguhnya saling bergantung dan terhubung oleh ikatan yang tak terlihat. Cerita yang mengisahkan tentang perjalanan panjang menemukan rumah sejati yang bukan hanya sebuah tempat, melainkan sebuah ruang yang di mana luka bisa disembuhkan, kerinduan bisa terjawab, dan jiwa-jiwa yang berbeda bisa berdamai. Sebuah cerita tentang kekuatan penyembuhan dan arti sebenarnya dari pulang.Complete
Tăcerea Micului Lup
~Unele răni urlă. Altele învață să tacă.~ Orașul Ankora a trăit ani întregi sub umbra unui conflict pe care nimeni nu îl mai rostește cu voce tare. Un război care a transformat loialitatea în sânge și iubirea în armă. Atât de violent, încât până și pădurea pare să-și amintească de el. Cei care au fost martori spun că totul s-a terminat. Mint. Când cea mai bună prietenă a Rayei dispare fără urmă, liniștea orașului începe să se destrame. Poliția caută răspunsuri. Ea caută adevărul. Iar adevărul nu stă niciodată la lumină. În încercarea de a o găsi, Raya pătrunde într-o lume unde frica vorbește, iar regulile sunt scrise în sânge. Acolo îl întâlnește pe Diego Rivera. Un bărbat care nu ar trebui să existe. Un bărbat care știe prea multe. Un bărbat care nu vine să salveze. Dar pe măsură ce trecutul începe să iasă la suprafață, Raya descoperă că unele războaie nu se termină niciodată cu adevărat. Doar își aleg alte victime![Floarea de Lotus [+16]](https://img.wattpad.com/cover/102870664-256-k670034.jpg)
Floarea de Lotus [+16]
Stau pe canapeaua din fata semineului,cu picioarele la piept,plangand amar lasand siroaiele de lacrimi sa ajunga undeva pe canapeaua neagra din piele si gandindu-ma cum am facut sa ajung in Yakuza,mafia Japoneza.Ce am facut asa de rau sa ajung dama de companie a sefului mafiei?Batuta aproape zilnic, si supusa unor perversitati neimaginabile?Inchid ochii,muscandu-mi buza inferioara si inchizandu-mi ochii facand imaginile mai clare,si incep sa imi amintesc ziua accea blestemata.Mii de ganduri negre isi fac aparitia in mintea mea intortocheata... Nu este scrisa de mn!Complete
Kenrad/ Praf de minciuni
||dragoste||dramă||ficțiune adolescenți|| comedie romantică|| Ce se întâmplă atunci când un moment nepotrivit, aduce două persoane laolaltă? Dar atunci când două suflete, ajung să se cunoască forțat? Două persoane care nu își doreau nimic altceva decât să fie la mii de kilometri depărtare, sunt aduși în punctul în care nu au altă cale de scăpare, decât să se suporte unul pe celălalt. Viața nu ține uneori cont de reguli sau de ceea ce îți dorești. Uneori te conduce în niște puncte oarbe, dar care pot deveni vizibile în timp. Uneori ne oferă o a doua șansă, lăsându-ne pe noi să decidem dacă vom profita de ea, sau dacă îi vom da cu piciorul. Minunata copertă este realizată de @aniod1
Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cum gândește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.
More detailsContent Guidelines