Despre dreptate și nedreptate

„Cristalul este mai mult decât un obiect frumos - este o lume în sine, un univers de lumină și mister. În el se ascund povești nespuse, emoții tainice și fragmente de timp care ne vorbesc despre esența vieții. Poemul acesta te invită să privești dincolo de strălucire și să simți pulsația nevăzută a cristalului, ca pe o inimă care bate în tăcere, păstrând echilibrul între durere și frumusețe."

viața poetică a unei îndrăgostite de...dragoste

„Șoaptele vântului" surprinde vocea nevăzută a naturii, care adună doruri, așteptări și promisiuni nerostite. Vântul devine un mesager tainic între iarnă și primăvară, între trecut și ceea ce urmează, amintindu-ne că totul este în mișcare și că schimbarea vine mereu în șoaptă, nu în zgomot.

Un poem care vorbește despre lupta tăcută și speranța neînfrântă a omului simplu în fața greutăților cotidiene.

Just poetry.

Un poem despre identitate, lumină și recunoaștere. Despre o femeie care nu cere minuni, dar le poartă în tăcere. Despre dorul care nu arde, ci luminează și despre cuvintele care își găsesc, în sfârșit, casa.

Poezii de dor, de speranță, fericire De vindecare, de uitare și, mai ales, de amintire.

Acest poem este o mărturie a unei prietenii profunde și sincere, bazate pe ascultare, grijă și respect. Este vorba despre o legătură care oferă sprijin necondiționat și care face ca fiecare să se simtă unic și valoros. Este un simbol al prezenței constante, al luminii ce nu se stinge, indiferent de greutățile vieții.

Un inger cu aripi translucide plutește lin peste un câmp în amurg, sub un cer cald de portocaliu și violet. Fluturi și păsări zboară ușor în jur, iar lumina blândă aduce pace și speranță.