O privire mi-a fost de ajuns ~Volumul 1~ //Rescriere//

Noorei îi este cerută plecarea din casa părintească la vârsta de numai cinci ani. Copila ascultă sfatul părinților și îndrumată de o mică hartă realizată de tatăl ei porni la drum cu o mică trăistuță în care se ascundeau câțiva galbeni si o pită pentru a-i potoli foamea o scurtă perioadă dacă nu găsea un adăpost stabil. Noora era atât de speriată când noaptea își făcu apariția și aproape voia să se întoarcă la căsuța deloc modestă pe care o avea dar nu se lasa cu una cu două și-și continua drumul, drum pe care de abia îl mai vedea din cauza întunericului. Mergea de ceva timp și totuși nu gasea peștera desenată de tată l său așa că se opri pentru a analiza mai bine harta. Un zgomot se auzi din zare iar fata cu ochi albaștri își mută privirea din hartă către locul de unde provenea zgomotul. Inarmată cu o curiozitate imensă, micuța se duse întracolo și răsuflă ușurată cand văzu un iepure cafeniu. După o privire mai atentă realiză că este mort, sangele fiindu i vizibil pe burtica alba. Își ridică privirea iar atunci îl observă. Un om înalt, palid, cu un păr castaniu și cel mai înfricoșător lucru pe care-l observă la el erau ochii, ochi a caror culoare era speciala, aveau culoarea soarelui puțin umbrit de verde dar lucru ce o minună enorm era strălucirea lor în întuneric. Noora se speriă când însomniacul făcu un pas către ea. Fără a mai sta pe gânduri, decide că cel mai bun lucru pe care l-ar putea face este acela de a fugi cât mai departe de însomniac. Iar în acea noapte, viața fetei se schimbă radical, dar oare în bine?