Mi-e frica sa-ti spun!

A trecut un an decand totul a luat sfaristi intre mine si el,chiar si acum cand pun capul pe perna ii simpt parfumul ce imi inunda narile.
Mi e dor de momentele acelea in care ne tachinam si radeam ca doi prostuti,dar trecutul nu poate face mereu parte din viitor.
Sunt clipe in care ma urasc sufleteste cat si fizic pentru greselile facute,emotiile pun stapanire pe mine si nu ma lasa sa mai gandesc rational.
Voi rezista stiu ca asta si ar dori si el,sa-l uit,sa uit de toate clipele impreuna,sa fie un strain pentru mine.
Dar intr-un coltisor al mintii mele stochez fiecare privirea,zambet si gest din partea lui,mangaierile lui fine pe pielea mea,sarutarile lui protectoare,absolut totul.
Probabil toate acele amintiri sunt doar in capul meu sec,poate este imaginatia mea pentru o iubire ce inca nu s-a intamplat.
Visele,locul unde ai vrea sa fii pentru todeauna,eu asa vad lucrurile,lumea este cruda si toti oamenii chiar si prietenii port niste masti de plastic urat pictate.
Ca orice om normal avem si eu prieteni pe care ii credeam a doua mea familie,dar nu totul in viata reala este precum in vise, am fost tradata,mintita si de aceea
am inceput sa devin una dintre ei,cu o masca urat pictata si cu un caracter diferit de cum eram eu inainte.
Sper ca totul sa ia sfarsit in scurt timp, simt cum ma daram usor usor,cum o iau razna si cum comportamentul nou pune stapanire pe mine.