Este vorva despre o fata Annabel care se muta din Bulgaria, la matusa ei in Franta, la Paris. Ea isi lasa prietenele si iubitul acolo, pentru o viata mai buna. La liceul unde merge ea, se indragosteste de niste tipi.
Alexander este blondut, ochii verzi, baiat de bani gata, arata super si este capitanul echipei de basket a liceului. Toate fetele sunt innebunite dupa el, dar mai ales dupa corpului lui foarte bine lucrat. Doar ca inima lui este furata de Annabel. Pe parcurs el face progrese.
Problema este ca in viata Annabelei mai apar doi baieti.
Nikolas este brunet, ochii verzi, corpul destul de bine lucrat, chiar daca el este in clubul de lectura, matematica si informatica. Si sa nu uitam de cel de gramatica. Cu toate ca este un fel de tocilar, este printre cei mai fierbinti baieti din liceu. Si este si foaete romantic.
Si Cristian este saten, ochii caprui, corpul bine lucrat, si este genul de baiat rau si independent. Asta pana apare Annabel in viata lui. In unele duminici face curse cu ilegale, si la liceu nu o duce prea bine. Are note destul de proaste, dar majoritatea fetelor sunt innebunite dupa el si ar da ori ce sa petreaca o noapte cu el.
Singura problema este ca Annabel se indragosteste de toti trei, si nu stie pe care sa aleaga.
Intrebarea este: Pe care va alege pana la urma? Alexander, Nickolas sau Cristian?
Asta este o decizie grea. Ori alege pe unul dintre ei, ori incearca sa ascunda aceasta relatie in patru.
Carte facuta pentru concursul de carti al SelineiGarstea
Două ore de abstinență. Deși nu te-am mai consumat de doi ani, gândul îmi e la tine mai des decât aș putea recunoaște vreodată. Au trecut două ore de când am verificat ultima oară profilul tău, dar mă ții flamandă, iubito. Într-o lume în care toți simt fiorul dulce al dragostei, eu învăț să trăiesc fără sufletul meu pereche. Tu ești membrul meu fantomă, iubito: deși nu mai ești aici, mă doare locul unde ai existat în viața mea. Așa că îți dedic ție jurnalul acesta, draga mea. Poate într-o zi îl vei găsi și vei știi cât de iubită ești; poate într-o zi vei înțelege că nu e zi în care să nu-ți fi dus dorul. Pentru că deși am făcut lucrul corect atunci când te-am părăsit, nu e zi în care să nu sufăr de dorul tău. Pentru că încă sper ca drumul tău să se intersecteze cu al meu, chiar dacă nu știu dacă te-aș putea primi vreodată înapoi.