Lacrima sărută umbra ta

Şi în acele momente când ai pierdut deja totul, când soarta ți-a furat şi familia, şi prietenii, ce faci? Cum reuşeşti să treci peste? E suficient să înghiți în sec şi să priveşti înainte pentru a-ți vedea de drumul pe care începuseşi să mergi?
După atâtea lacrimi vărsate şi dezamăgiri crezi că ai construit masca perfectă. Că nimeni şi nimic nu o poate ciobi. Te prefaci că eşti un suflet rece, extrem de greu de atins, când tu defapt tânjeşti după o fărâmă de afecțiune. Te topeşti de dorul unei îmbrățisări şi suspini fiindcă tu eşti singura care îți şopteşti "va fi bine, îți promit". Ai momente în care te întrebi "De ce?", sau "pentru ce să mă mai zbat între viață si moarte?", dar nimeni nu îți poate oferi un răspuns la întrebari. În acele momente, când eşti atât de aproape de marginea prăpastiei, când depresia îți bate în mod barbar la uşa, priveşti cerul înstelat şi găseşti puterea să te ridici. Ceva de acolo de sus îti oferă pacea de care ai nevoie în acele momente în care înlăuntrul tău se duc adevărate războaie, şi o iei de la capăt.