Caut fericirea

De multe ori uita ceea ce trebuia de fapt să facă şi privea înapoi. Nu se putea concentra asupra luminosului prezent, iar întunecoasa groapă a trecutului nu o elibera. Odată adâncită în amintiri greu mai izbutea să deschidă ochii pentru a privi ce avea cu adevărat. În rarele momente când era conştientă de prezentul pe care îl pierdea nu-i rămânea decât să spună: "Caut fericirea". Pentru că privind ba înapoi, ba înainte, asta nu reuşea să găsească.

Dar oare chiar voia ca fericirea să murdărească covorul şi de la uşa ei? Sau o îndepărta de fiecare dată, crezând că nu are dreptul? Dorind să fie singură, va acceptă vreodată fericirea dăruită de altcineva? Chiar caută fericirea sau fuge de ea? Nici ea nu-şi poate răspunde...