Oare poţi uita iubirea noastra incercând s-o iubesti pe ea?

Întrebarea asta mă tot macină de când ai plecat, dragul meu. Mi-ai spus că sunt prea complicată, prea complexă pentru tine și, deși mă iubești extrem de mult, nu mai poți sta lângă mine, așa că ți-ai făcut bagajele și ai ieșit din sufletul meu, lăsând doar parfumul fin în urmă. N-am să te mint, te-am vrut și poate încă te vreau înapoi, dar al dracului să fiu dacă mă înjosesc așa.
A trecut puțin timp de atunci, iar acum ești de mână cu ea. Știu că eu încă nu ți-am trecut, privirile tale spun mai multe decât vei putea spune tu vreodată. Mi-ai spus că vrei să mă uiți, să nu mai fiu eu primul gând dimineața, dar crezi că așa reușești? Chiar crezi că încercând să iubești o oarecare, eu nu voi mai conta? Știi vorba aia „Ea îi era prea scumpă și el a găsit mai ieftin". Așa este și cu tine - ai luat-o pe ea pentru că mai doreai și rest, sau cum? Dragul meu, iubirea nu trece încercând noi poziții cu alta. Iubirea de mine nu-ți va trece spunând tuturor cât de mult o iubești pe ea. Știi și tu că este de prost gust să ții pe cineva de mână și pe altcineva în suflet. Sau așa ești tu, dar nu am știut eu să îți estimez adevărata valoare și te-am crezut mai bun?
Îmi place să cred că tu mi-ai fost lecție, m-ai învățat că fiind așa complicată cum spuneai, trebuie să aspir la mai mult și, cu părere de rău, recunosc că nu tu ești acel „ceva mai mult". Și se pare că tu vrei mai puțin, mai puțin decât sunt eu și poate decât ești și tu. Vrei o marionetă, cineva pe care să o întorci după bunul plac, nu un egal alături de care să te dezvolți.
Cum ai putut tu, omul cu cel mai frumos suflet și chip pe care l-am cunoscut vreodată, să rănești ceea ce iubești?