Fantoma Timpului (Pauză)

Atunci când totul în viață îți merge bine și ești fericit, totul ți se pare roz, te înțelegi cu toată lumea, vrei să îi ajuți pe toți. Vrei să împărtășești cu ei iubirea ce îți umple sufletul.
Dar zicala aceea, că răul stă tot timpul la pândă este adevărată. Nu știi când te lovește, unde și nici din ce parte. Simți doar că toată viața ți se năruie atunci când ajungi să depinzi de cineva.
Să lucrezi de mic la visul tău, să fii tot timpul optimistă și să fi pe placul tuturor, este placut și pentru mine chiar era ușor. Dar, acum...
Acum totul este năruit.
Am visat de mică să devin patinatoare, părinții mei m-au ajutat cum au putut, eu am învățat zi și noapte pentru a-mi păstra bursa la liceu, după cursuri aveam câțiva copii pe care îi medităm. Așa, îmi puteam permite cursurile de patinaj. Nu proveneam dintr-o familie numeroasă și nici foarte bogată. Mamă era asistentă iar tata lucra ca șofer pentru un om destul de important. Iar eu, eram singurul lor copil. Aveam viitorul in față, deja mă vedeam în fața a mii de oameni ce mă aplaudau, îmi strigau numele și mă felicitau.

Am fost la concursuri si munca ce o depuneam se vedea în fiecare competiție. Partenerul meu și în același timp și prieten foarte bun, mi-a fost mereu aproape. Chiar și în zilele acelea critice...

*

Un fior rece se plimbă pe șira spinării și îmi pierd echilibrul imediat.

Simt o căldură în tot corpul dar și durerea de la spate îmi taie respirația. Îl aud pe Terry cum strigă la domnul profesor.

- Lorena, stai calmă. Ok? Acum am sunat la salvare, totul o să fie bi...
Vreau doar să dorm. E așa de cald...

Accidentul acesta m-a costat toată viața. Am rămas paralizată de la brâu în jos, visele mele s-au spulberat. Cu o lună înainte de campionat, mi-am distrus viața.
Am ajuns într-un cărucior cu rotile, viața mea depinde de altcineva.