Lucruri pe care probabil nu le știați despre Finn Wolfhard. (scuzati greserile gramaticale, sa nu aveti asteptari de la aceasta carte, multumesc) 210420 #18 facts

,,Manuscrisul Depresiei'' reprezintă o scurtă călătorie pe poteca amintirilor mele, de la o vârstă destul de fragedă. Ca orice om am întâmpinat multe greutăţi. Am eşuat, am fost dezamăgit şi am suferit enorm. Totuşi, în suferinţă am găsit puterea de a mă ridica şi a reuşi să merg mai departe, ridicându-mă chiar mai sus decât am fost. În ciuda faptului că am dorit să fie o scriere tristă, care să fure din lacrimile cititorului, iar eu să par un fel de Iisus care suferă pentru patimile altora, reuşesc în prostia mea de a mă transpune mai mult în pielea Satanei, nereuşind astfel să primesc compasiunea nimănui." :)

Aceasta nu este o lucrare de ficţiune, toate scrisorile sunt reale, de la oameni reali, cu sentimente reale, aşa că vă rog să le trataţi cum se cuvinte şi să ajutaţi pe cine puteţi printr-un comentariu sau o altă scrisoare. În "The Perks of Being a Wallflower", Charlie trimite scrisori unui prieten anonim, iar acum este rândul lui să-şi ajute prietenii. Trimiteţi "scrisorile" printr-un mesaj privat, iar eu le voi posta total sub anonimat pe acest cont, ceilalţi useri putându-şi lăsa propriile păreri aici. Nu vă cunosc pe nici unul dintre voi şi nici unul dintre voi nu mă cunoaşte. Vă puteţi semna la final dacă aşa vreţi. Dacă aveţi scrisori mai lungi de 2000 de caractere şi nu vreţi să le trimiteţi în mai multe mesaje, le puteţi trimite la dragacharlie@yahoo.com (nu verific mail-ul foarte des, deci s-ar putea să le văd foarte târziu). Vă rog să lăsaţi sfaturile voastre printr-un comentariu la scrisoarea respectivă, pentru că sunteţi singurii care-i pot ajuta pe cei ce aleg să-şi verse gândurile aici. Mulţumesc pentru înţelegere. P.S.: am avut un blog cu tema asta, dar a eşuat. Total. P.P.S.: Scrisorile I-LXXXI au fost postate întâi pe blog.

Te iubesc cum nu m-am iubit nici măcar pe mine, o viață întreagă. Iar asta mă sperie. Fiindcă mă tem acum să nu te pierd...

„Spini pe sub petale" este vocea unui suflet care și-a îngrijit cu drag chiar și spinii ce răsar printre florile grădinii. Cartea mea vorbește despre iubiri udate cu lacrimi, despre speranțe sădite în dor, despre visuri rupte din rădăcina curajului și despre dureri ce răsar în mijlocul potecii. Sufletul poate crește flori viu colorate și cu adieri de vis, dar acestea răsar doar din crăpăturile rănilor. Așa cum furtuna aduce ploaia care ferește florile de secetă, cum soarele oferă lumina ca să nu se ofilească, și cum îngrășământul transformă solul în pământ fertil, la fel și durerea poartă sămânța creșterii. „Spini pe sub petale" ne amintește că este perfect în regulă să crești și șoapte care înțeapă, pe lângă ecouri parfumate, atâta timp cât nu îți pierzi strălucirea.

Londra, 1889. Sub zgomotul trăsurilor și aparențele lustruite ale înaltei societăți, orașul ascunde o lume care trăiește în umbre, în șoapte și în dorințe interzise. În inima acelui tărâm - Le Cygne Noir, un club atât de exclusivist încât nici măcar scandalurile nu ajung la suprafață - dansează o femeie despre care nimeni nu știe nimic. Ea e doar „Lebăda". O balerină fără trecut, fără nume, care nu vorbește niciodată. Cu mișcări hipnotice și ochi care nu cer iertare, își spune povestea prin dans. Și fiecare seară e o spovedanie. El e Taylor Millernest, conte și cel mai râvnit burlac al sezonului. Faimos pentru farmecul lui periculos și pentru plăcerile rafinate, nu se teme de păcat. Dar când o vede pe scenă, descoperă o formă de fascinație pe care nici bogăția, nici titlul, nici faima nu-l pot cumpăra. Într-o lume în care reputația valorează mai mult decât dragostea, iar dorința e tratată ca o crimă, ce se întâmplă când un nobil ajunge să vrea ceea ce nu poate avea? Un pas greșit. Un sărut interzis. Un dans care va schimba tot. „Dansul Lebedei" este o poveste despre obsesie, frumusețe tăcută și iubirea care nu cere permisiunea să ardă.

Fiinta umana si-a impus o viata intreaga tot felul de probleme, raspunsurile acestora ducand la o criza exiatentiala inexplicabila. In acest articol vom calatori intr-o adanca viziune asupra lumii, specifice filosofului Albert Camus, precum si perspectivei scriitorului Franz Kafka. Avandu-i ca punct de plecare, vom vedea noi viziuni asupra vietii.

Cuvinte pentru suflet este o colecție de proză scurtă care atinge cele mai sensibile corzi ale inimii. Fiecare pagină este o confesiune, o mângâiere, o rană și o vindecare. Printr-un stil profund și emoționant, autorul explorează teme universale precum iubirea pierdută, fragilitatea umană, copilăria, solitudinea, speranța, despărțirea și regăsirea de sine. Fiecare poveste este ca o oglindă în care cititorul se poate regăsi - uneori cu lacrimi în ochi, alteori cu un zâmbet tăcut, dar mereu cu sufletul atins. Nu sunt doar cuvinte, ci fărâme de trăiri, scrise cu sinceritate și delicatețe, care vorbesc despre lucrurile pe care le simțim cu toții, dar nu le spunem întotdeauna cu voce tare.

Stări,sentimente, tot tacâmul...

Pentru profesori pretențioși Majoritatea au peste 1000 de cuvinte