Aleksandra BOLTON

"Trandafirul era reprezentativ pentru cei din familia Bolton - nu pentru frumusețea florii, ci pentru spinii ce ne înconjuară inimile."

În spatele ramelor ochelarilor săi se ascund două irisuri întunecate în care se reflectă un Univers întreg. Toată viața și-a petrecut-o fiind cu capul în nori, imaginându-și și visând cu ochii deschiși, sperând să-și găsească locul undeva, cât mai departe, printr-o grădină plină de trandafiri.
Prefera să deseneze în caietul ei gros de schițe, să-și dea parul scurt după ureche și să uite de absolut tot răul ce o înconjuară.
Era rea și înfiorătoare atunci când era nevoită să fie astfel. Vocea ei putea cutremura pământul și eclipsa tunetele ce săgetau cerul cu înverșunare, scoțând la iveală Diavolul ce-i sclipea adesea în privirea de gheață.
Dar putea fi și zâna cea bună cu părul de aur, al cărui zâmbet să fie făuritor de stele sclipitoare și de surâsuri cristaline.
Rău și bine, ură și iubire, urât și frumos... era un paradox în tot ce făcea.
Cicatricile de pe pielea ei erau un mister încă nedeslușit, ascunzându-le în spatele unor pulovere largi și lungi. Le ura. La fel cum o ura și pe mama ei. Pentru modul în care a ales să moară și s-o lase în urmă, ca pe un nimic găsit la gunoi.
Aleksandra Bolton era un haos. Timidă dar în același timp îndrăzneață. Vulcanică, dar liniștită. Demonică, dar angelică. Slabă, dar puternică.
Viața ei era prea complicată pentru a putea fi definită. Dar cert era că mutarea în Los Angeles o complică și mai mult, căci privirile fugitive deveniră cel mai mare coșmar al ei și zâmbetele un adevărat dezastru de care se ascundea.

Prima publicare : iunie, 2019.