"- Arăţi de parc-ai venit din iad. - Ar trebui să stai departe de mine, ştii? Încă mă aflu acolo. Un zâmbet frumos i s-a aşternut pe al său chipeş chip. Rosalba şi-a închis înapoi ochii ca să nu-l mai vadă, cu dorinţa de a potoli o anumită emoţie necunoscută ce i-a prins viaţă-n piept. - Atunci, nu-i de mirare că ne-am întâlnit."