Go Slow
  • WpView
    Lecturas 46
  • WpVote
    Votos 6
  • WpPart
    Partes 1
WpMetadataReadContinúa
WpMetadataNoticeÚltima publicación vie, sep 8, 2017
WpInfo
Ficción
Acción y Suspenso
Un grup rusesc de mercenari,decoleaza cu destinatia Canada, traversand zona de tundra a Alaskai, acestia aterizeaza fortat datorita gerului.Treziti pe o ,,placa'' mare de gheata cu o raza de cativa km, acestia trebuie sa se deplaseze,dar foarte lent, pentru ca gheata sa ramana intacta.O miscare brusca si ai digerat sub ghetarele aflate in posesia focilor a morselor,sau o balenelor. Izolaţi în sălbăticie, neobişnuiţi cu temperatura atât de scăzută, cu vântul şfichiuitor şi cu furtunile de zăpadă ,mercenari trebuie sa isi gaseasca adapost.Ce se va intampla cand un pericol se va napusti asupra lor? Vor trebui sa fuga..........dar incet!
Todos los derechos reservados
#33
sau
WpChevronRight
Únete a la comunidad narrativa más grandeObtén recomendaciones personalizadas de historias, guarda tus favoritas en tu biblioteca, y comenta y vota para hacer crecer tu comunidad.
Illustration

Quizás también te guste

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • El Silencio de Madrid
  • You are mine//J.JK//
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • A House of Second Chances
  • Elin
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • Thalas: Căpitanul nimănui

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

Más detalles
WpActionLinkPautas de Contenido