Zvonul Aripilor Frânte

Zvonul Aripilor Frânte

  • WpView
    LECTURAS 12
  • WpVote
    Votos 2
  • WpPart
    Partes 1
WpMetadataReadContinúa
WpMetadataNoticeÚltima publicación sáb, sep 9, 2017
Singurătate. Agonie. Depresie. O dimineață blestemată de duminică, câteva cuvinte iluzorii si o minte bolnavă. Zvonul Aripilor Frânte este o poveste violentă, depresivă si fictivă a unui copil traumatizat, chinuit, în floarea vârstei, care este purtat de propria sa minte în locuri macabre și amintiri chinuitoare. Este o poveste de dragoste, de boală și de fantezie. Este o poveste pusă pe hârtie în urma unei morți efemere si a unei nopți reci de iarnă, o poveste relatată din perspectiva Helenei Anson, sora vitregă a personajului principal.
Todos los derechos reservados
#4
boala
WpChevronRight
Únete a la comunidad narrativa más grandeObtén recomendaciones personalizadas de historias, guarda tus favoritas en tu biblioteca, y comenta y vota para hacer crecer tu comunidad.
Illustration

Quizás también te guste

  • Capul mafiei  - Prima parte
  • Suflete în derivă |FINALIZATĂ|
  • Aimee: Soldați În Războiul Iubirii
  • ASA TATA, ASA FIU
  • Drumul spre inima ta
  • NOI
  • Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri
  • NOVA
  • Marko - Între dorință și pericol
  • Sirius

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.

Más detalles
WpActionLinkPautas de Contenido