Singurătate. Agonie. Depresie. O dimineață blestemată de duminică, câteva cuvinte iluzorii si o minte bolnavă. Zvonul Aripilor Frânte este o poveste violentă, depresivă si fictivă a unui copil traumatizat, chinuit, în floarea vârstei, care este purtat de propria sa minte în locuri macabre și amintiri chinuitoare. Este o poveste de dragoste, de boală și de fantezie. Este o poveste pusă pe hârtie în urma unei morți efemere si a unei nopți reci de iarnă, o poveste relatată din perspectiva Helenei Anson, sora vitregă a personajului principal.