Quanghi a apărut în familia mea în urmă cu 18 ani, atunci când, împreună cu sora mea, ne străduiam să ţinem pasul cu setea de nestăvilit după poveşti a nepoţelului meu, în vârstă de 3 ani. Seară de seară, Quanghi şi mama lui intrau în camera nepoţelului meu cu noi aventuri, transformându-se în prietenul imaginar, dar omniprezent, al juniorului familiei. Povestea lui Ouanghi este de fapt un pretext care îndeamnă părinţii la visare, la regăsirea copilului din ei, dar în primul rând creionarea unui personaj puternic, acel prieten - imaginar sau nu - al fiecărui copil. Quanghi poate uşor deveni un super-hero adorat de copii. El apare când vrea, poate fi chemat oricând, beneficiind de o mobilitate supranaturală, prietenul pe care orice copil poate să-l aibă alături atunci când se simte singur şi neînţeles de adulţi. Un personaj despre care copiii pot să povestească şi chiar să imagineze ei singuri noi aventuri. Mihăiţă este copilul modern, care are la îndemână surse bogate de informaţie şi o imaginaţie fără limite. Este un copil inteligent, care observă, simte şi exprimă anumite trăiri cu o maturitate tranşantă, intimidantă chiar, pe alocuri. Şi totuşi, el îşi păstrează inocenţa tocmai din puterea lui de a crede în vise, de a dori să nu uite. El, copilul, are puterea de a schimba adulţii, de a-i face pe cei mari să se deschidă şi să reînceapă să viseze. Şi asta cu ajutorul prietenului extraterestru, super-hero-ul Quanghi.All Rights Reserved
1 part