Cerul Este Limita

" Mergea pe zidului înalt cu ochii inchisi , fără sa îi fie frică .

Vântul îi răvăşea părul blond ,astfel încât unele şuvite îi intrau in ochi.
Nu se gândea la ce s-ar putea întâmpla dacă ar face un pas greşit .

Voia doar să simntă cum adierea vântului primăvaratic îi atingea uşor corpul acoperit doar de o rochie subțire din mătase.

Era calmă ,poate prea calmă pentru situatia dată .

Păsea făra teama pe zidul din beton .

Paşii ei erau uşori , păşea atât de delicat încat ai fi putut jura ca zboară .
Se simțea atât de liberă , aşa cum nu reuşise niciodata să se simntă până atunci. Îşi deschise pleoapele si îşi lăsă privirea să cadă in jos in căutarea băiatului cu ochi ciocolatii . Dar nu era acolo .
Era singură ! Acum, era mai singură ca niciodata . "