Red pages

-Știi că și cărțile te pot auzi? Aude Tamara o întrebare venind din spatele ei.
Deschide ochii speriată și își întoarce capul să vadă cine a vorbit.
-Fata cu elefănței, spune bărbatul bufnind în râs, cred că ne este destinat să ne întâlnim.
-Și ce fac cărțile cu toate cuvintele pe care le aud? Întreabă cu o voce inocentă fără să bage în seamă remarca la șosetele ei.
-Păi nu așa apar poveștile? Ceea ce aud se transformă în poveste pentru fiecare om.
-Interesantă teorie pentru apariția cărților, mă simt de parcă aș asculta un ateu vorbindu-mi despre Big Bang.
Bărbatul începe să râdă și se apleacă ca să ridice biscuitele pierdut de Tamara.
-Atunci care e teoria ta față de cărți, cum e scrisă ea astfel încât fiecare om o percepe în felul lui? Întreabă amuzat Andrew mușcând din biscuite.
-În primul rând acela e biscuitele meu, dar ți-l fac cadou din moment ce mai am unul. În al doilea rând cărție bune pot să vadă cititorul.
-Deci cărțile nu aud ci văd, cred că trebuie să mergem amândoi la un control, spune bărbatul râzând.